Dacia, dragostea mea

"Dacia,dragostea mea" este un portret comic şi degajat al evoluţiei României din perioada comunistă până în prezent, făcut prin intermediul celui mai emblematic simbol al său - automobilul Dacia.

Diferite generaţii de români, de la cei mai în vârsta, mai nostalgici, până la cei mai tineri şi ambiţioşi, arătând transformările ce se petrec în societatea română de astăzi. Ceea ce leagă toate poveştile este întotdeauna maşina Dacia: prima oară un simbol al comunismului, iar în prezent reflecţia… citeste mai mult

"Dacia,dragostea mea" este un portret comic şi degajat al evoluţiei României din perioada comunistă până în prezent, făcut prin intermediul celui mai emblematic simbol al său - automobilul Dacia.

Diferite generaţii de români, de la cei mai în vârsta, mai nostalgici, până la cei mai tineri şi ambiţioşi, arătând transformările ce se petrec în societatea română de astăzi. Ceea ce leagă toate poveştile este întotdeauna maşina Dacia: prima oară un simbol al comunismului, iar în prezent reflecţia noii pieţe capitaliste de consum.

„Cred că fiecare ţară a avut la un moment dat o maşină care să simbolizeze devenirea unei generaţii. În Spania, în copilărie, maşina poporului era Seat 600, de exemplu. Ce m-a intrigat foarte tare este că, în timp ce majoritatea au dispărut o dată ce piaţa s-a globalizat, Dacia s-a adaptat şi a reuşit să râmână un simbol pentru poporul român. Unul dintre personaje compară prima Dacie cu prima dragoste. E relaţia aceea de afecţiune dintre om şi maşină, generalizată la nivelul unui întreg popor, care mi s-a părut fascinantă”. (Julio Soto)