Cine-ar fi crezut că doi oameni care discută faţă în faţă pot oferi material pentru o experienţă mai intensă şi mai captivantă decât cel mai bun thriller?
În derivă, primul serial produs de HBO România, reprezintă nu numai o dramă de cea mai bună calitate (atât la nivelul interpretării şi scriiturii, cât şi la cel al regiei şi valorilor de producţie), dar şi o experienţă hipnotică construită ca o veritabilă enigmă poliţistă... Serialul În derivă vă va…
citeste mai mult
Cine-ar fi crezut că doi oameni care discută faţă în faţă pot oferi material pentru o experienţă mai intensă şi mai captivantă decât cel mai bun thriller?
În derivă, primul serial produs de HBO România, reprezintă nu numai o dramă de cea mai bună calitate (atât la nivelul interpretării şi scriiturii, cât şi la cel al regiei şi valorilor de producţie), dar şi o experienţă hipnotică construită ca o veritabilă enigmă poliţistă... Serialul În derivă vă va seduce de la primul episod. Unicitatea, simplitatea şi eficienţa conceptului original (o cameră, un psihoterapeut, unul sau doi pacienţi şi o şedinţă de terapie) - serialul israelian Be Tipul, creat de Hagai Levy - i-a făcut pe cei de la HBO US să-l adapteze pentru piaţa americană cu titlul de In Treatment. Be Tipul a devenit, aproape instantaneu, nu doar cea mai de succes dramă israeliană TV a tuturor timpurilor, dar şi cea mai premiată şi mai comentată, determinând un număr impresionant de oameni să meargă la şedinţe terapie şi ridicând preţurile din branşă. In Treatment, care îl are în rolul principal pe Gabriel Byrne, a câştigat, la rândul său, aprecierea criticilor dar şi nenumărate premii Emmy, Globul de Aur, Emmy şi Peabody. Serialul a fost adaptat, deja, în Serbia şi Olanda şi, de asemenea, va fi produs în Polonia, Ungaria şi Moldova.
Be Tipul, o descriere realistă a terapiei
Despre Hagai Levy, creatorul seriei, s-a scris că a pus în scenă, triumfal, drama psihoterapiei.
Levy mărturiseşte că a scris dintr-o experienţă obţinută la prima mână, pentru că întreaga viaţă a fost un pacient al cabinetelor de psihoterapie şi pentru că a studiat psihologia înainte de a face şcoala de film. Ca regizor, a fost întotdeauna interesat mai mult de situaţiile intime decât de producţii mari. Şi pentru el, terapia rămâne cea mai intimă experienţă din lume.
Până la Be Tipul, psihoterapia a fost descrisă în serialele TV şi în filme (jumătate din filmografia lui Woody Allen, de exemplu) într-o formă caricaturală. Levy şi-a propus să prezinte această ştiinţă într-o manieră serioasă şi mai complexă. Pentru autor, a fost foarte important să arate că, în fotoliul terapeutic, exista o persoană în carne şi oase, cu o viaţă bogată şi complicată. Şi-a dorit să spună poveşti arhetipale despre oameni normali, fluenţi, empatici cu care oricine se poate identifica, şi nu despre cazuri patologice. A lucrat în permanenţă cu o echipă de psihologi şi de consilieri.
Provocările versiunii româneşti
Deşi În derivă are la bază originalul israelian, echipa serialului, de la scenarişti şi actori până la regizori şi producători, s-a străduit să ofere publicului român un serial 100% autohton, adaptat realităţilor din România.
Un rol unic pentru Marcel Iureş
În derivă e un serial despre un terapeut cu două feţe: în timpul şedinţelor e calm, rafinat, înţelept. Atunci când se află, la rândul lui, în fotoliul de pacient, devine obosit, agresiv, defensiv, se îndoieşte de sine. Un teraput care reuşeşte să vadă prin toţi, mai puţin prin el însuşi. Provocarea implicită a unui astfel de rol i-a făcut pe producători să se gândească, de la bun început, la Marcel Iureş - marele actor român are o capacitate extraordinară de a sugera atât nobleţea, cât şi patosul.
Lipsa de mişcare lucrează în favoarea serialului - cuvintele şi expresiile faciale produc un adevărat vortex intens şi intim şi lasă povestea să curgă în direcţii din cele mai neaşteptate şi şocante. Marcel Iureş face un rol greu şi epuizant: trebuie să asculte şi, în acelaşi timp, să exprime compasiune şi emoţii contradictorii, greu de stăpânit. E vorba de o bătălie a voinţelor şi a prim-planurilor: şi el şi ceilalţi actori au avut de transmis, cu subtilitate şi economie de mijloace, o multitudine de sentimente. Actorii au avut oportunitatea şi obligaţia de a confisca şi a-şi însuşi aparatul de filmat.
Natura esenţializată a serialului pune personajele în prim plan, astfel încât cel mai mic gest al actorilor devine crucial. E vorba de dramatism în cea mai pură formă.
Un “tratament" ce creează dependenţă
În derivă e un serial psihologic ce se degustă în doze mici şi puternice.
Dacă v-aţi întrebat până unde poate merge un serial TV, cât de puternic şi de rezonant poate el fi fără să apeleze la efecte speciale şi la poveşti extravagante, până unde poate ajunge rafinamentul regiei, actoriei şi scriiturii, atunci veţi avea răspunsul uitându-vă la În derivă. Structura serialului e bazată pe o serie de piese într-un act, mici furtuni emoţionale care se acumulează într-o dramă psihologică mistuitoare.
În Derivă e un serial al cuvintelor şi imaginilor, al proiecţiilor mentale şi al sentimentele pe care acestea le generează. Scenariile te duc în locuri vii şi distante - fără să părăsească biroul terapeutului. În derivă e terapia prin cuvinte, adusă pe ecran în toată durerea, claustrofobia, defensivitatea şi revelaţia ei.
Până la urmă, miza unei şedinţe de terapie nu diferă mult de cea a unui interogatoriu de poliţie: la fel ca un detectiv, terapeutul încearcă să se insinueze în mintea pacientului, să-i învingă sistemul de apărare şi să extragă, chiar şi fără voia acestuia, adevărul. Dacă într-un serial poliţist bănuiala se mută de la un suspect la altul, aici suspiciunea oscilează de la un simptom la altul. Freud, de pildă, a asemuit psihanaliza arheologii, considerând-o "dezgroparea unor straturi de înţelesuri ascunse adânc în spatele ruinelor".
Plăcerea vizionării e sporită de factorul surpriză - de multe ori, personajele spun exact opusul a ceea ce simt iar comentariile şi confesiunile aparent întâmplătoare, dar pline de semnificaţii vin atunci când te aştepţi mai puţin. E fascinant să prinzi din zbori acele frânturi trecătoare ale inconştientului ce apar şi dispar ca bulele de la suprafaţa unei ape. Cabinetul de terapie funcţionează ca o oală sub presiune, unde atmosfera se condensează din ce în ce mai tare, oscilând de la insuportabil la euforic, în funcţie de pacient şi de situaţie.
Evident, fiecare episod e o distilare artistică. În derivă nu-şi propune să fie o replică fidelă a procesului terapeutic. Avem de-a face cu o versiune comprimată.
În derivă e fascinant şi pentru că ascunde informaţia pe cât de inteligent o revelează. Fiecare sesiune e plină de aluzii şi eschivări, de durerea negării şi uşurarea mărturisirii, are întoarceri de situaţie în buclă şi ne oferă nenumărate indicii ascunse care sunt invizibile pentru personaje, dar captivante pentru spectator.
